Vama Veche, la mișto

De mai mulți  ani de zile văd cum se umple netul de articole în care se face mișto de Vama Veche și de cam tot ce se întămplă pe acolo. De statul la cort, de bețivii care se pișă pe plajă sau fac sex sălbatic prin boscheși, de WC-urile tip groapă, de studenții săraci care fac chetă, de mizeria de pe plajă. De Vama Veche se face chiar mai mult mișto decât de Mamaia sau de Eforie Nord. De fapt nu cred să fi citit vreun articol despre Eforie Nord vreodată. Adevărul e că la Eforie Nord e atât de urât încât nu merită să îți bați capul. Despre Eforie Nord nu poți decât să plângi.

Și totuși de ce are Vama Veche așa mulți detractori, și cine sunt ei? În general cei care scriu în bătaie de joc despre Vamă sau subscriu la astfel de opinii sunt culmea, cetățeni sau cetățence care își fac veacul pe acolo toată vara, sau măcar dau o fugă în week-end. Sunt cei care au venit în 4x4 să „salveze vama”și se uită invidioși la cei trei puști amețiți care se pun în cap, uitând că în urmă cu 10 sau 20 de ani când nu lucrau în corporație făceau exact același lucru. Desigur ei ascultau o muzică mai bună, se distrau altfel, etc., etc.
 
Mai sunt din cei care vin să caște gura și cu speranță ascunsă în suflet pentru că au fost informați la Antena3 că în Vamă, studentele sunt dispuse să facă sex pentru o supă. Aceștia pleacă invariabil dezamăgiți după ce constată ori că supa e de fapt foarte scumpă la  Bibi, ori că studenta în cauză este de fapt o prostituată din Megidia, care era accesibilă la un preț mai mic dacă o contactau direct la locul de muncă, pe DN3. 

Mai sunt și din cei care au ajuns în mod eronat în Vamă în căutare de vacanțe low-buget cu cazare la baba cu purici și alimentație constând din porumb fiert și hamsii. Ăștia sunt cei mai triști, deobicei au și un copil în dotare și vin la plajă cu cădița, umbreluța, colăcelul etc. Invariabil o să se așeze lângă un grup de petrecăreți/nudiști/drogați și o să comenteze cu voce tare. Ea plânge, copilul urlă iar el bea bere la pet și își cântă manele în gând.

Și cu toate astea Vama Veche e mișto. E mișto pentru că este singurul spațiu cu adevărat multicultural din România sătească. Unde rockeri, hipsteri, corporatiști și cocalari pot trăi fericiți la un loc. Măcar un week-end. 

Mie nu îmi vine să râd de Vama Veche, nici nu sunt supărată că nu mai e la fel ca prima dată. Relația mea cu Vama e ca o căsnicie, ne-am mai certat, am mai și înșelat-o cu alte stațiuni, dar am revenit mereu de-a lungul timpului, bucurându-mă de fiecare dată cu toate că o găsesc schimbată. Acum 20 de ani era hippy, asculta Morrison și Joplin și îți punea flori în păr. Între timp i-au mai crescut niște viluțe chicioase sau un chioșc de șaorma, dar mie îmi place. Îmi place că se chinuie să rămână tânără, că încă o mai plac baieții de liceu, că a devenit vedetă la posturile de știri. Cine nu înțelege lucrurile astea, e prost.

Vreau să fiu o mega-pilă

Poate nu ştiţi ce e o mega-pilă? Aproape sigur aveţi la firmă măcar una. Dacă lucraţi la o companie de stat şi încă nu sunteţi familiarizat cu conceptul, îmi pare rău să vă anunţ dar există o probabilitate foarte mare să suferiţi de autism, sociopatie sau probabil folosiţi substanţe psihotrope care vă induc stări alterate ale conştiinţei. 

Sigur că există şi anumite dezavantaje în a fi mega-pilă, recunosc. Dezavantajul principal este că a fi mega-pilă implică automat şi a avea un loc de muncă. Desigur că poţi fi mega-pilă la spital când tai lista de aşteptare sau chiar la buticul din colţ, în week-end, când e coadă la carnea de mici şi tu îl ştii pe patron. Dar să ne înţelegem, a fi mega-pilă cu adevărat presupune un cadru lucrativ. Tu ca mega-pilă eşti dezavantajat de exemplu faţă de odrasla de bani gata sau piţipoanca combinată cu moş bogat. În cazul tău, părinţii, soţul, concubinul, etc., au considerat că eşti apt de muncă şi că poţi suplimenta veniturile familiei. 

Avantajul este că tu, ca mega-pilă vei fi considerat automat extrem de competent şi capabil de către toate persoanele cu care intrii în contact pe linie profesională. Până la angajare, ultimul neuron funcţional te avertiza periodic că eşti un idiot incapabil. Ulterior, nu va mai trebui niciodată să îţi faci astfel de probleme. O mega-pilă nu trebuie să facă niciodată eforturi pentru a îndeplini cerinţele job-ului. 

Deobicei e invers. Încă de la angajare un cetăţean sau grup de cetăţeni (asta depinde de dimensiunea firmei) o să îi facă mega-pilei un fel de tur virtual al tuturor posturilor disponibile, precum şi consiliere pentru ca mega-pila să poată stabili mai bine "ce i s-ar potrivi". Dacă niciunul din posturi nu se ridică la nivelul aşteptărilor, există două variante: ori se crează un post nou, ori mega-pila poate opta pentru angajarea fictivă, adică i se oferă salariul maxim, fără însă a i se solicita prezenţa. La birou, desigur (că doar nu te angajezi ca mega-pilă la şaormerie sau pe şantier). Ultima variantă - angajarea fictivă, poate părea atractivă mai ales celor care oricum tindeau către categoria copiilor de bani gata sau a femeilor/bărbaţilor întreţinuţi. La o analiză mai atentă se observă însă că varianta unu, a postului nou creat sau abuziv ocupat prin destituirea fostului angajat competent este mult mai interesantă şi oferă mult mai multe posibilităţi. Mai ales dacă prespune subalterni sau gestionarea unor sume mari de bani. 

Pentru autişti, sociopaţi şi cei cu substanţele psihotrope, care încă nu s-au prins; vă recomand să îi analizaţi pe cei cu care lucraţi. Încercaţi să depistaţi următoarele situaţii: persoane suspect de proaste, care avansează în mod inexplicabil; persoane suspect de proaste, care se angajează direct, fără experienţă prealabilă în posturi la care voi încercaţi să accedeţi de ani buni cu eforturi considerabile şi rezultate nule; persoane suspect de polivalente ("când m-am angajat eram project manager la IT dar am realizat că nu mă reprezintă şi acum sunt director la comunicare. Cum ce am terminat? A...n-are legătură...construcţii, dar n-am profesat niciodată, nu mi-a plăcut domeniul"). 

În afară de prostie şi de spiritul obtuz, mega-pila nu se distinge prin ceva anume. Singurul lucru care o dau de gol și care o fac detectabilă sunt realizările uriașe în raport cu potențialul, anumite așteptări idiot-optimiste care se concretizează întotdeauna, precum și o atitudinea sfătoasă. În mediul de corporație, mega-pila face yoga sau decorează torturi și își instruiește colegii sau subalternii asupra căilor de reducere a stresului. Dacă nu consideră că le-a cooptat interesul, organizează team-buildinguri care se suprapun cu evenimentele de famile - nunți botezuri și înmormântări.

Acum realizez că nu am vorbit prea frumos de mega-pile, și cu toate astea am declarat că aș vrea să fiu și eu una. Nu, n-am de gând să îmi retrag afirmația. Vreau să fiu o mega-pilă. Măcar un pic. Să pot să mă laud cu realizările mele, să îmi imaginez că sunt cea mai inteligentă şi capabilă persoană din universul cunoscut şi să cred sincer că cei care lucrează la McDonalds au optat pentru asta în mod deliberat şi nu din lipsă de altceva. Doar sunt atâtea posturi de conducere disponibile, nu?

Cum m-a urmărit ghinionul şi m-a găsit la coadă la supermarket

M-am dus ieri la un supermarket, să îi zicem IReal, să cumpăr câteva chestii de care aveam nevoie urgentă. Deobicei evit supermarketurile pentru că sunt super-aglomerate. Dacă vrei să cumperi şi iaurt şi detergent trebuie să parcurgi mii de kilometri şi pe parcurs acumulezi în coş o gramadă de lucruri inutile. Ieri însă se părea că s-au aliniat corect astrele: erau vreo 30 de persoane cel mult în tot magazinul şi puteai să impingi în voie căruţul fără teamă că vei lovi vreun copil mic care se târâie pe jos sau vreo bâtrânică rămasă în extaz în faţa rafturilor de conserve.

Mi-am făcut cumpărărturile rapid, în câteva minute găsisem şi iaurtul şi detergentul şi m-am îndreptat cu optimim spre casele de marcat.  În faţa mea mai era doar o persoană. Eu personal urăsc statul la coadă. Unii poate că meditează în timp ce stau la coadă, sau poate rezolvă mental funcţii diferenţiale, nu ştiu. Eu când stau la coadă, la orice coadă, nu pot să fac altceva decât să recalculez in fiecare secundă timpul rămas până la capăt. Cum fac semafoarele cu numărătoare inversă.

Revin: sunt la coadă, in faţă o personă, mă uit la produsele de pe bandă, estimez timpul de aşteptare maxim 3 minte. Când dau ochii cu casiera realizez că am estimat prost. Casiera se mişcă atât de lent încât zici că o apasă pe umeri greutatea întregii lumi. De fapt chiar o apasă, pentru că are ceva kilograme peste limita maximă admisă pentru cinci persoane, aia trecută pe uşa de la lift.

Există mai multe incidente care pot să crească timpul de aşteptare la o coadă, eu am avut parte de toate:

 -coadă de mătură fără  cod de bare, necesită o verificare la raft, se constată că nu poate fi cumpărată decât cu tot cu mătură, are loc o negociere cu cumpărătoarea. Cumpărătoarea se interesează de preţul pentru mătura integrală şi după o deliberare renunţă la produs;

-peşte macrou două la preţ de una care are preţul afişat la raft mai mic decât cel de la casă şi necesită telefon la raion în vederea stabilirii preţului. Se dă telefon, clientul decide să renunţe la macrou.

-macroul stornat necesită prezenţa unui supervizor şi a unei cheiţe cu care se descuie casa şi se mai fac nişte operaţiuni.

-în final clienta achită cu bonuri de masă, suma depăşind cumpărăturile

-se deliberează îndelung asupra achiziţionării unui pachet de gumă versus bombonele de diferenţa rămasă.

-se optează pentru bombonele, acum rezultă o diferenţă de 60 de bani care sunt găsiţi cu greu în poşetă.

-casiera trece tacticoasă bonurile de masă într-un caieţel.

-e promoţie la tigăi şi clienta primeşte nişte stickere şi indicaţii despre campanie.

Ura! Am ajuns la casă. Casiera se uită la mine ca un peşte macrou şi începe:

-Iaurtul era două la ofertă, nu puteţi să luaţi numai unul...