Vreau să fiu o mega-pilă

Poate nu ştiţi ce e o mega-pilă? Aproape sigur aveţi la firmă măcar una. Dacă lucraţi la o companie de stat şi încă nu sunteţi familiarizat cu conceptul, îmi pare rău să vă anunţ dar există o probabilitate foarte mare să suferiţi de autism, sociopatie sau probabil folosiţi substanţe psihotrope care vă induc stări alterate ale conştiinţei. 

Sigur că există şi anumite dezavantaje în a fi mega-pilă, recunosc. Dezavantajul principal este că a fi mega-pilă implică automat şi a avea un loc de muncă. Desigur că poţi fi mega-pilă la spital când tai lista de aşteptare sau chiar la buticul din colţ, în week-end, când e coadă la carnea de mici şi tu îl ştii pe patron. Dar să ne înţelegem, a fi mega-pilă cu adevărat presupune un cadru lucrativ. Tu ca mega-pilă eşti dezavantajat de exemplu faţă de odrasla de bani gata sau piţipoanca combinată cu moş bogat. În cazul tău, părinţii, soţul, concubinul, etc., au considerat că eşti apt de muncă şi că poţi suplimenta veniturile familiei. 

Avantajul este că tu, ca mega-pilă vei fi considerat automat extrem de competent şi capabil de către toate persoanele cu care intrii în contact pe linie profesională. Până la angajare, ultimul neuron funcţional te avertiza periodic că eşti un idiot incapabil. Ulterior, nu va mai trebui niciodată să îţi faci astfel de probleme. O mega-pilă nu trebuie să facă niciodată eforturi pentru a îndeplini cerinţele job-ului. 

Deobicei e invers. Încă de la angajare un cetăţean sau grup de cetăţeni (asta depinde de dimensiunea firmei) o să îi facă mega-pilei un fel de tur virtual al tuturor posturilor disponibile, precum şi consiliere pentru ca mega-pila să poată stabili mai bine "ce i s-ar potrivi". Dacă niciunul din posturi nu se ridică la nivelul aşteptărilor, există două variante: ori se crează un post nou, ori mega-pila poate opta pentru angajarea fictivă, adică i se oferă salariul maxim, fără însă a i se solicita prezenţa. La birou, desigur (că doar nu te angajezi ca mega-pilă la şaormerie sau pe şantier). Ultima variantă - angajarea fictivă, poate părea atractivă mai ales celor care oricum tindeau către categoria copiilor de bani gata sau a femeilor/bărbaţilor întreţinuţi. La o analiză mai atentă se observă însă că varianta unu, a postului nou creat sau abuziv ocupat prin destituirea fostului angajat competent este mult mai interesantă şi oferă mult mai multe posibilităţi. Mai ales dacă prespune subalterni sau gestionarea unor sume mari de bani. 

Pentru autişti, sociopaţi şi cei cu substanţele psihotrope, care încă nu s-au prins; vă recomand să îi analizaţi pe cei cu care lucraţi. Încercaţi să depistaţi următoarele situaţii: persoane suspect de proaste, care avansează în mod inexplicabil; persoane suspect de proaste, care se angajează direct, fără experienţă prealabilă în posturi la care voi încercaţi să accedeţi de ani buni cu eforturi considerabile şi rezultate nule; persoane suspect de polivalente ("când m-am angajat eram project manager la IT dar am realizat că nu mă reprezintă şi acum sunt director la comunicare. Cum ce am terminat? A...n-are legătură...construcţii, dar n-am profesat niciodată, nu mi-a plăcut domeniul"). 

În afară de prostie şi de spiritul obtuz, mega-pila nu se distinge prin ceva anume. Singurul lucru care o dau de gol și care o fac detectabilă sunt realizările uriașe în raport cu potențialul, anumite așteptări idiot-optimiste care se concretizează întotdeauna, precum și o atitudinea sfătoasă. În mediul de corporație, mega-pila face yoga sau decorează torturi și își instruiește colegii sau subalternii asupra căilor de reducere a stresului. Dacă nu consideră că le-a cooptat interesul, organizează team-buildinguri care se suprapun cu evenimentele de famile - nunți botezuri și înmormântări.

Acum realizez că nu am vorbit prea frumos de mega-pile, și cu toate astea am declarat că aș vrea să fiu și eu una. Nu, n-am de gând să îmi retrag afirmația. Vreau să fiu o mega-pilă. Măcar un pic. Să pot să mă laud cu realizările mele, să îmi imaginez că sunt cea mai inteligentă şi capabilă persoană din universul cunoscut şi să cred sincer că cei care lucrează la McDonalds au optat pentru asta în mod deliberat şi nu din lipsă de altceva. Doar sunt atâtea posturi de conducere disponibile, nu?