Ce mai căutăm pe net

Dintre produsele dezvoltate de Google unul foarte interesant mi se pare Google Trends. Deşi conceput ca un instrument pentru dezvolatatorii de site-uri, prin statisticile pe care le oferă Google Trends este mai degrabă un fel de barometru al interesului public pentru un anumit subiect. De pe Google Trends poţi să afli de exemplu că duminică, 21 aprilie 2013 cei mai mulţi americani au căutat informaţii legate de arestarea actriţei Reese Witherspoon, de ploaia de meteoriţi şi de Ziua Pământului. Engelezii în schimb sunt mai preocupaţi de maratonul de la Londra, probabil şi pe fondul atentatelor de la Boston, de muşcătura lui Suarez şi de festivalul de la Glastonbury.  Pentru România nu este încă disponibilă o statistică zilnică. Topul căutărilor care au înregistrat cea mai mare creştere luna aceasta situează serialul Game of Thrones difuzat de HBO pe locul I în preferinţele de căutare ale românilor. Tot luna aceasta, românii o ascultă pe Inna împreună cu Carla's Dreams, îşi verifică biletele la loto, (nu, n-aţi câştigat nici de data asta), vor să ştie cât e ceasul şi cum e vremea, ţin post sau măcar încearcă şi probabil din cauza asta îşi petrec restul timpului jucându-se jocuri de gătit. La capitolul ştiri, atentatul din Boston a trezit cel mai mare interes.

Superstiții despre spălat

Aseară, după ce îmi umplusem cada și mă pregăteam de baie, mi-am adus aminte de o prietenă de a mea care nu se spăla niciodată miercurea „că nu e bine.” Nu conta dacă în ziua respectivă alergase la maraton și s-ar fi cerut un duș. Așa că după ce mi-am terminat baia, am dat o tură pe net să vad care sunt riscurile la care mă expun. 

Și am aflat următoarele: 

Dacă te speli luni, „ai sa te îmbolnăvești de rîie și de rapăn, ai să faci păduchi și lindini, și de purici nu te vei mântui".

Miercuri nu e bine să se spele pe cap, să se facă leșie, să se fiarbă cămași, căci e rău de boliș.

Nici vineri nu e indicat să te speli pe cap, căci ori îți cade părul, ori te doare capul, iar duminică ai șanse să faci bube în cap, ori mătreata sau pecingine. (Nu știu sigur ce e aia pecingine). 

Ar mai rămâne doar câteva zile în care este sigur să te speli, fără să te pândească vreo năpastă, și anume: marți, joi sau sâmbătă. 

Asta depinde de sursă, pentru că aici de exemplu, am găsit altă interpretare: Cine se spală joia își aduce boala în oase și urât în casă. Sâmbată nu poți să te speli și să te piepțeni pe cap, că „scormonești morții”. 

Bun, rămasesem cu marți ca zi sigură pentru spălat. Până când am citit asta: să nu se spele nimeni pe cap marţea, că-i tare rău de năpaste. Femeii care se spală pe cap în această zi îi moare bărbatul.

Există totuși o derogare de la regula anti-spălat, e indicat să te speli de Crăciun. În plus, o altă superstiție ne spune că dacă faci baie în ziua de Craciun vei fi curat tot anul.

Despre muncitori

Cine și-a renovat/construit/reparat măcar o suprafață de 1 mp, știe despre ce vorbesc.
Ca și inițiatoare a mai multor proiecte de construcții (nu, nu e vorba despre pasajul Basarab și nici de Tronsonul Drumul Taberei – Universitate), am avut ocazia să interacționez în mod nefericit cu toate categoriile posibile pe care le-a dat această profesie. Deci, să trecem la treabă:

1. Zugravul autorizat cu anunț tipărit pe stâlp, ușa blocului, etc.

Cum il contactezi: suni la numărul de telefon de pe stâlp, vorbești cu un vecin de-al unui văr de-al lui care are mobil. Discuțiile ulterioare se vor purta în același mod.

Preț: nu te poți lămuri, nici măcar dupa ce ai contractat lucrarea, având în vedere că negocierea se face tot prin vecinul vărului.
De ce să îl chemi: de curiozitate.

Cum se desfășoară: Până la urmă nu mai vine și te sună după un an să te anunțe că a fost în Spania la cules de zmeură și să se intereseze cum o mai duce țeava/zugrăveala. Te prinzi că te-a sunat doar ca să se laude că și-a luat mobil.
Rezultat: ești în același stadiu din care ai pornit 

2. Nea Costel/Gigel/Vasile.

Cum îl contactezi: prin adminsitratorul blocului, o mătușă, o vecină

Preț: se exprimă în beri - Dai și mata de o bere, două...

De ce să îl chemi: este expert în teoria dezastrelor. Poate să îți explice în mod detaliat și cu referiri istorice, de ce chestia pe care o dorești reparată/construită nu o să meargă, nu se potrivește în contextul celorlalte țevi/pereți de BCA/chestii, are niște vicii de fabricație imanente provocate de celelalte echipe care au construit/reparat obiectivul de-a lungul timpului. Te pune în temă cu filozofia existențialistă.

Cum se desfășoară: În cazul în care nu ai fost suficient de receptiv la prima expunere, încearcă să te convingă să adopți o altă abordare și să faci cu totul altceva (de exemplu să te muți). Dacă insiști, se apucă resemnat de treabă, după ce te mai avertizează o dată că nu o sa meargă.

Rezultat: ești în același stadiu din care ai pornit, dar ai multă mizerie în casă/curte/apartament.

4. Echipa

Cum îi contactezi: ți-i recomandă șeful tău care are vilă.

Preț: mai mult decât costă vila șefului.
De ce să îi chemi: ești disperat

Cum se desfășoară: Până să se apuce de treabă par foarte profesioniști, fac tot felul de măsurători și folosesc termeni pe care nu îi înțelegi. Te anunță că o să te coste mai mult decât estimaseră inițial, din cauza unor probleme legate de structura blocului. Când se apucă de treabă, lucrează haotic. Dacă sunt plătiți la oră, vor lucra doar pe rând și vor aștepta zile în șir ca să se usuce sau să se cimenteze diverse chestii.
Rezultat: ești mult mai sărac, treaba făcută necesită niște reparații capitale pentru care apelezi din nou la nea Gigel. Deja ești și tu un adept al existențialismului și poți cita din Cioran chiar dacă nu l-ai citit.

Va declanșa Coreea de Nord al treilea război mondial?

Este întrebarea pe care și-o pun cei de la Daily Mirror, care în articolul respectiv fac și o scurtă analiză a raportului de forțe între Nord și Sud.  Pe hârtie Coreea de Nord stă prost rău, și cam tot mapamondul face mișto de Kim Jong-un de când acesta a declarat război SUA - mai putin conationalii din Coreea de Nord, care nu  își permit să facă bancuri nici în gând.

.teste mai mult: adev.ro/mkwc7jKim Jong-un

Cu toate astea, situația de față întrunește toate premizele unui scenariu apocaliptic demn de Hollywood. Avem un dictator nebun cu acces la arme atomice. Eu nu cred că cineva în situația lui Kim Jong-un, care acum face obiectul unui cult al personalității exacerbat și care a crescut cu ideea că tată-su e Dumnezeu, mai are toți pitcii acasă.

Așteptăm cu nerăbdare deznodământul și să vedem dacă și de data asta Bruce Willis salvează lumea, cum se întâmplă deobicei în filmele americane.

Despre România, cu dragoste

A fost odată ca niciodată o ţară în care nu voia să trăiască nimeni. Toţi locuitorii acelei ţări considerau că fuseseră cumva nedreptăţiţi de soartă pentru că se născuseră acolo. Nu exista unul care să nu îşi dorească să plece, fie că afirma lucrul asta răspicat sau îşi purta dorinţa în suflet şi afişa în exterior masca unei resemnări tacite şi îndărătnice. "Asta este, nu am cerut eu să fiu aici, dar dacă tot sunt, acuma să vedem ce o sa faceţi cu mine, na!" 

Locuitorii acelei nefericite ţări trăiau într-un provizorat perpetuu. Clădirile pe care le construiau erau făcute să se dărâme peste câteva anotimpuri, de străzi nu mai vorbim, chiar şi băncile din parcuri se prăbuşeau după câteva zile. 

"Nu merită", ziceau ei "să investeşti în aşa ceva, că oricum se strică. Ei, dacă am trăi în altă parte, s-ar schimba socoteala."

Singurele lucruri pe care le prețuiau erau maşinile personale deoarece le vedeau ca pe un mijloc de a ajunge în locul unde ar fi meritat să trăiască.

Primăvara, când peste casele de chirpici se prăbuşea câte un deal despădurit ai cărui pomi arseseră mocnit în vatră pe timpul iernii, lumea ridica din umeri. La ce te puteai aştepta de la ţara asta? Dacă în iarnă vreun binevoitor l-ar fi tras pe proprietar de mânecă, atenţionându-l asupra pericolului, acesta ar fi replicat sec: "La primăvară sper să nu mai fiu aici". 

Până când într-o zi, biata ţară plictisită de atâta nerecunoştinţă, şi-a strâns pădurile, lacurile şi munţii, s-a scuturat de gunoaie şi a plecat încetişor, cine ştie unde...poate în Canada.